Scris pe

Mila

Astazi la scoala, care by the way a fost prima zi din al doilea semestru, eram pe afara ca de obicei cu niste colegi. Urma sa avem ora de sport si asteptam sa se sune. Stateam degeaba prin curte si un coleg, a facut un gest cam nesimtit dupa mine. De cealalta parte era un om pe care noi il numim boschetar. Statea si se uita si el la noi fara sa faca nimic rau… puteai sa ii vezi bucuria in ochi pe care o avea cand vedea doi copii care se fugareau prin curte… poate asta ii aducea aminte de copilaria lui, cine stie :-??? In fine, colegul acesta a strigat dupa el “Imi dai si mie id-ul tau de messenger?”. Atunci mi-a venit si mie sa rad, dar acum nu mai. Apoi colegul a luat-o la fuga, dar omul a strigat dupa el: “Nu te speria, nu iti fac nimic, hai sa iti vobesc ceva”. Am mers si eu cu el. Spre surprinderea noastra, acest om a inceput discutia cu o intrebare retorica, avand in vedere ca suntem la un profil cu engleza intensiv(6 ore/week): “Do you speak english?”. Colegul meu ii raspunde: “Yes…. why?”, raspunsul a si venit: “Numa asa, ca si eu stiu a little”. Apoi disctuia s-a indreptat spre un alt subiect, subiect care a fost initiat tot de acest om: “Auzi, tu pe ce site-uri umblii pe internet?” – “Pai pe miniclip si altele”. Cam atat am apucat sa vorbim cu el pentru ca profesoara de serviciu pe scoala a venit si a vorbit cu el sa plece de langa gard ca sa nu aiba probleme cu jandarmii.

Apoi m-am gandit ca acest om pentru ca lumea sa nu isi mai bata joc de el s-a documentat in legatura cu cateva subiecte(engleza, computere), pentru ca lumea sa nu isi mai bata joc de el. Dar in lumea de azi este ceva la moda sa iti bati joc de un om pe care il vezi dormind pe banca, stand in strada, cautand de mancare in tomberoanele de pe strada, in loc sa te duci sa vorbesti cu el si sa il ajuti cum poti. Fenomenul acesta nu se petrece doar in Romania, ci si in alte tari, doar ca in Romania gasesti mai multe persoane de acest gen, persoane care o duc mult mai rau ca noi. O, ce n-as da sa ne schimbam cu totii mentalitatea, inclusiv eu.

Poza este luata de la Sebastian Bargau – visurat.ro de aici – Poza nu are nici o legatura cu personajul descris in articol.

Ping(pong)-uri la acest articol

2 comentarii la acest articol

  1. Maryus spune:

    asa e si sunt deacord as avea si eu de zis ceva 😀 ….Intr-o zis la noi la scoala a venit un om sarac mai bine spus asa si acesta cauta in tomberon la inceput am ras dar miam dat seama ca saracu om nu are ce manca era chiar un om in toata firea dar noh nu era beat ……atunci lam chemat la geam si i-am dat toate cornurile si laptele pe care il aveam in clasa pentru ca colegi se bat cu ele si mam simtit foarte bine mia multumit in felul lui :D……….atunci alt exemplu………in data de 8 februarie a venit un om mai noh asa imbrachat aiurea un boschetar am ras de el si am spus ca ce cauta aici unui prieten dar acesta a fost foarte atent la predica chiar era curios de toate acestea din biserica era foarte bucuros :-p………….sa nu judecam lumea dupa infatisare :d

  2. Stefania spune:

    eu in romania nu pot sa ma bag in seama cu nimeni din cauza mentalitatii “noastre” idioate.
    am vazut sambata, undeva langa curtea Coltea, un boschetar care era pur si simplu tarat afara de jandarmii de la cladirea de langa… imi era mila de el dar m-am simtit legata de maini si de picioare… si nu am facut nimic. pentru ca in situatia in care ma aflu eu acum nu sunt in masura sa ajut pe nimeni….

    in schimb, de craciun ma aflam in londra. si in loc sa ma duc sa vizitez muzee etc, spectacole de muzica, sau cine mai stie ce, m-am asezat pe o banca langa un vagabond din asta. era asa de fericit ca m-a vazut! ma lua de maini, mi-a pupat mana, si eu ma chinuiam un pic sa inteleg ca zice dar mi-a spus niste lucruri care m-au atins la suflet si mi-au dat lacrimile.
    mi-a vorbit despre geniile neintelese, despre mama mea, si despre alte lucruri care ma framantau pe mine atunci… singura hoinarind prin londra, dupa ce fusesem trimisa acasa de la jobul pt care am plecat din tara.
    m-a invitat apoi la un ceai si am fost cu el la un adapost din asta de caritate. cand am vazut cum stateau acolo si cum lucrau oamenii de la fundatia respectiva m-a apucat plansul…. si cand am intrat cu el, i-au cantat la multi ani… era ziua lui.
    mi-a facut un ceai cu lapte dar nu am putut sa-l beau pe tot pentru ca si-a aprins o tigara si pur si simplu am simtit nevoia sa fug de acolo.
    …si hoinaream iar singura prin londra…

Mentions

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Copyright © 2022 toate drepturile
nu sunt
rezervate. Faceti ce vreti, e o tara libera.
Cred ca nu mai are rost sa zic, dar tema e facuta de mine cu TailwindCSS. Gasesti codul sursa aici.
Inca folosesc WordpPess 🧡. Tema e insa custom Laravel 😎.
%d blogeri au apreciat: