Family Life, Life | |

Cum este sa fim parinti tineri


Citeam chiar astazi la pranz despre cum Coreaa de Sud are o natalitate foarte scazuta si risca sa dispara in 500-700 de ani. La fel ca aceasta tara sunt si multe altele care stau prost la capitolul natalitatii, dar ideea acestui articol nu este sa promovez ideea de a face copii ci sa descriu cum e viata noastra de cand avem o goanga mica in familia noastra.

Foarte multi din tinerii casatoriti amana momentul conceperii unui copil, ceea ce din punctul meu de vedere este un lucru foarte gresit. Exista mentalitatea ca “vom face un copil cand ne vom plictisi unul de celalalt” sau “intai vrem sa ne traim viata si sa ne distram si apoi sa facem un copil”. Statistic vorbind atunci cand apare o sarcina la o femeie trecuta de 40 de ani sunt sanse foarte mari ca acel copil sa se nasca cu sindromul Down sau cu diverse probleme.

Lucrurile au fost lasate sa fie invers. Copii trebuie facuti cand esti tanar. Nu vei mai avea aceeasi rabdare cand treci de 30,35 de ani ca la 25 de ani.

Eu am facut anul acesta 25 de ani, Cata a facut 23. Suntem foarte tineri dupa cum zic altii, desi eu deja glumesc si ma fac batran ca am asa “varsta inaintata”. Atunci cand a ramas Cata gravida poate unii s-au gandit sau chiar au zis ca este prea devreme, era un an jumate de la nunta si eram amandoi tineri. Aveam toata viata inainte sa facem un copil. Dar totusi noi am planificat asta (dupa multe tratative 😂 eu am vrut, Cata nu era asa de sigura, pana la urma am convins-o).

Fiind asa de tineri nu am avut poate experienta destula dar pana acum ne-am descurcat destul de bine cu Iosua timp de un an si 7 luni.

Dar destul cu “introducerea”, hai sa va zic cateva din lucrurile la care ma gandesc eu acum despre cum e sa fi parinte la 23 de ani.

Un lucru care s-a schimbat de cand suntem parinti este ca dormim mai putin, asta e clar si stie toata lumea. Este poate cel mai “deranjant” lucru pentru tineri, ca noi dormim de rupem, dar cand ai un gandacel nu mai poti dormi mai mult de 9 maxim 10. Daca doarme Iosua pana la 10 e petrecere restul zilei. Defapt, sincer vorbind, niciodata nu doarme mai mult de ora 9, dar Cata este o vrajitoare a somnului si il mai prosteste sa doarma macar o ora cu noi in pat. Eu ma cam trezesc sa lucrez la 9 si ea cu Iosua mai doarme putin sau macar mai lenevesc in pat.

Iosua acum nu se mai trezeste noaptea, de pe la 23 pana dimineata, decat foarte rar – cum ar fi in perioada aceasta cand ii cresc maselele si il cam doare. Dar inainte mai ales cand era alaptat noaptea, se trezea la 2 ore maxim si ne trezea. Dupa aia s-a prins Cata ca e mai usor sa doarma cu noi in pat si dormeam si noi mai bine, el isi gasea singur sanul si toata lumea era fericita, am rezolvat-o cumva si pe asta. Pacat ca nu lucram de acasa in perioada aia cand el ne mai tinea noaptea treeji. Era mai usor, asa m-am dus de cateva ori la birou cu cearcane.

Alt lucru care s-a schimbat e ca nu ne mai gandim acum doar la 2 persoane, doar la noi, ci acum totul este la pachet pentru 3 persoane. Mergem sa luam ceva sa mancam, Cata se gandeste imediat ca sa ii cumpere si la gandacel sa mance. Daca inainte rezervam vacanta pentru 2 persoane, acum trebuie sa luam in calcul si pe Iosua. Totul acum se rezuma, momentan, la 3 persoane orice ar fi.

Mai departe, desi suntem inca tineri, am redescoperit cum e sa fi copil inca odata. Eu tot timpul cand merg undeva si vad masinute Hot Wheels, ii cumpar una sau doua. Deja are o colectie impresionanta de masinute si de multe ori ne pune sa ne jucam cu el. Are tot felul de idei despre cum sa se joace, ori cu jucarii ori fara. Descopar cum e sa te bucuri de la un simplu “cucu bau” si el rade in hohote. Chiar daca tot timpul dupa ce rade in hohote zice cu zambetul pe buze “mai” si vezi ca toata fata ii radiaza de bucurie, Mai mai mai de 100 de ori pana se plictiseste sau ii atragi atentia cu altceva.

Cu un copil mic iti reamintesti ca din orice lucru te poti bucura. Iosua cand vede un tren sau un avion pe cer e cel mai captivat si ramane pe loc, orice ar fi facut inainte sa vada.

Nu e sentiment mai fain decat sa fi in camera alturata si sa auzi cum te striga copilul tau. Sau sa auzi ca are nevoie de ajutorul tau pentru lucruri banale cum ar fi sa isi deschida sticla cu apa sau sa repara o masinuta la care i-a sarit roata.

Cred ca diferenta de varsta care nu e chiar foarte mare in cazul parintilor tineri de face sa te apropii mai mult de copil. Eu asa zic, nu am citit studii sau ceva, nu am fost mai batran sa vad cum e atunci (evident 😂), dar copilul incet incet te vede ca pe un prieten, nu doar ca pe un parinte. Inainte sa creasca si sa stie sa comunice cu noi, eram trist ca aveam impresia ca nu ma prefera deloc pe mine ci doar pe Cata. Dar acum, pff, daca ati auzi de cate ori striga “tataaa” prin casa, nu e sentiment mai fain. Desigur, mama ramane pe primul loc, dar incet incet devin si eu printre preferati :)).

Iosua are lucruri care prefera sa le faca. Cand il lasi sa le faca sau cand il ajuti, parca simti bucuria pe care o radiaza. Spre exemplu, ii place sa ii desenezi sau sa ii scrii chestii. Deja stie foarte multe litere, le recunoaste si ti le zice bucuros. Vine la tine cand stai cu o cutie mare cu creioane, un caiet super-mega scris si desenat incat nicio pagina nu e libera si cu zambetul pe buze iti zice “chie” adica “ba, tata, hai scrie aici pe caiet”. Si nuu se mai satura, i-ai putea desena si scrie toata ziua si el ar sta captivat acolo langa tine.

Cand iesim in fata blocului activitatea lui principala este sa mearga la masinile parcate si sa citeasca literele de pe numarul de inmatriculare. Nu doar literele ci si cifrele, care intre noi fie vorba, le stie mult mai bine. Singura cifra la care are probleme este “1”, in rest le stie pe toate.

Cand mergem la casa unde ne vom muta, are activitatile lui pe care le face acolo. Cand mergem la bunicii de la Arad are la fel activitatile lui. Cand mergem la bunicii de la Vinga, vrea sa vada gainile si animalele si la fel, are activitati pe care niciodata nu uita sa le faca.

Copilul acesta ne uneste foarte mult ca si cuplu si ca familie. Atunci cand a facut febra saptamana trecuta as fi facut orice sa ii treaca cat mai repede, desi mi-am dat seama ca e ceva de la dinti si nu e grav. Si atunci, in momentele astea cand sufera copilul tau mic, te simti mai unit cu partenerul. Sau de exemplu cand a facut laringita si a fost internat in spital chiar de revelion, pff, nu era moment sa nu ma gandesc la ei doi si sa nu vreau sa fiu acolo. Am prins vremuri cand era carantina si abia ma lasa sa intru la ei. Au fost momente de groaza, dar dupa parca am stiut sa apreciez mai bine ce am atunci cand e totul ok.

Sa cresti un copil e o provocare la orice varsta, nu conteaza ca ai 20 de ani sau 40. Totusi, cand esti mai tanar, ai mai multa rabdare cred. Daca o femeie naste primul copil la 30 de ani dar nu a avut experienta cu copii inainte, care e diferenta intre ea si o femeie de 22 de ani? Amandoua pornesc pe un drum necunoscut. 

Cand e ora somnului pentru Iosua, e o adevarata lupta la noi in casa si trebuie sa ai rabdare muuuulta pana adoarme. Deci chiar trebuie sa ai rabdare si sa nu iti sara țandăra repede. Prima data nu am stiut ce sa ii facem, nu aveam experienta cu asa ceva, dar lucrurile astea sunt instinctive si le inveti pe parcurs. Acum, Cata cred ca ramane in fiecare seara fara voce de la cat ii canta “la comanda”. Iosua ii zice ce cantec sa cante, ea se conformeaza. Pana la urma pica rupt de oboseala.

Multi zic ca vor intai sa se implineasca din punct de vedere profesional si abia dupa sa faca prunci. Totusi, daca esti o femeie tanara la 22 de ani, mi se pare ca nu pierzi asa de mult si poti sa iti reincepi cariera la 24-25 de ani foarte usor, dar daca pleci cand tu deja esti mare in cariera si cand pleci de la job nimic nu mai merge, o sa fie mult mai greu sa iti iei timp liber pentru copil. Si o sa ajungi sa ai un job unde esti “implinit” dar nu o sa mai poti pleca asa usor ca la 22 de ani, pentru ca o sa fi prea implicat in job.

Cercul de prieteni se cam schimba cand ai copii. Daca inainte ieseai in oras, petreceai pana tarziu si apoi dormeai pana dimineata, acum nu mai poti sa faci asta. Copilul se culca devreme. Copilul are nevoie de alti copii sa se joace. Asa ca incet incet vei cauta alte familii ca prieteni si vei cauta sa fi in cercuri de oameni care de asemenea au copii. Pentru ca inainte poate aveai un prieten care era sufletul petrecerii si era beat, dar acum te gandesti “hmm, asa exemplu vreau eu sa dau copilului?”.

Incepe sa nu iti mai pese de lucrurile de dinainte. Nu o sa iti mai pese ca nu stiu cine si-a luat ceva mai fain decat tine sau ca un cuplu tanar se duce in Bahamas. Nu inseamna ca o sa ai o viata plictisitoare sau ceva de genu, inseamna ca unele lucruri o sa ti se para aiurea si doar iti mananca timpul si banii.

Inveti sa iti faci un buget al familiei, sau cel putin sa fi mai atent cum strici banii. Pentru ca oricate chestii ti-ai lua si in orice ai investii, trebuie sa ai mereu bani pregatiti pentru copil si sa ii iei mancare, pampers si altele.

Renunti la multe lucruri dar si primeste enorm inapoi. Nu mai avem libertatea aia de dinainte de a avea copil, nu mai putem pleca asa instant cum o faceam inainte, trebuie sa calculezi totul atunci cand faci ceva. Dar nu se compara nicio calatorie scumpa cu momentele cand vine Iosua si sta cu mine pe saltea jos si ne uitam la desene impreuna. Si acum cand ma gandesc cum vine el si ma imbratiseaza si se pune cu capu pe mine cand se uita la desene imi lacrimeaza ochii de fericire. Sentimentul acesta nu ti-l da nicio vacanta.

Si sa fim sinceri, e mult mai fain sa calatoresti cu un copil sau mai multi. Iosua deja e mare si stie foarte multe lucruri, e deja cuminte pe masina cat de cat. De exemplu anul acesta mergem cu el in Creta. Are gratis cazarea si avionul, de ce nu am merge? O sa fie interesant sa mergem prima data cu el la mare si sa vada lucruri noi.

E ok sa nu asculti sfaturile altor parinti mai experimentati. Nu exista o reteta a succesului cu un copil, fiecare este complet diferit. Iosua deja zice cuvinte intregi, stie cifre, litere si alte lucruri pe care multi dintre copii de varsta lui nu le stiu. Sau de exemplu Iosua la 8 luni a inceput sa mearga, desi multi ne ziceau ca poate e prea devreme. Sau cand Iosua a inceput sa stea in fund, altii au zis ca nu e bine pentru el. Prostii, ce e bine pentru un copil poate nu e bine pentru altul. Nu exista un ghid pentru cum sa cresti un copil.

Dar totusi e ok sa ceri sfaturi atunci cand nu stii ce sa faci si ai nevoie de ajutor. Nu s-a nascut nimeni invatat si daca ai pe cineva mai invarsta pe care poti intreba ce sa faci in anumite situatii, indrazneste.

Poti sa ai o cariera si totusi sa fi un parinte. Daca esti un tata/o mama tanara nu inseamna ca nu poti sa petreci mult timp cu copilul, trebuie doar sa stii cum sa jonglezi cu prioritatile tale. Poti sa ai o cariera de succes si cand ajungi acasa sa fi un parinte de succes.

Dreptul tau la intimitate aproape dispare. Cel mai mult vad asta mamele, dar nici tatii nu sunt scutiti. Aproape tot timpul cand fac dus, dupa ceva timp, vine Iosua in baie si ma sperie tragand perdeaua si facand “bau”. Iosua nu stie ce inseamna aia “timp personal” :)). Daca face Cata dus si el atunci vrea sa faca si el ca asa l-a traznit in cap, atunci vrea! Si plange si sta trist pana ti se rupe sufletul si il pui si pe el la dus.

Inca te poti bucura din plin de viata! Cred ca toti avem cate o amintire din copilarie cand am facut excursie cu toata familia. Crezi ca parintii tai nu au iesit niciodata si nu s-au simtit bine din momentul in care te-ai nascut tu? Da, ai nevoie de multa planificare cum am zis mai sus. Trebuie sa planifici din timp zilele cand lasi copilul la parinti si iesi cu partenerul in oras, dar nu inseamna ca din momentul in care esti parinte nu mai ai viata. As putea sa zic “viata de atunci incepe!!”.

Noi suntem acum intr-o perioadata mai grea cu construitul casei, dar dupa vreau sa facem mai multe excursii pentru ca amintirile acestea raman nu altceva. Cand esti un parinte tanar esti mai motivat sa fi un parinte cool, sa organizezi trip-uri faine in parcuri pentru copii sau vacante super faine.

Mai mi-a venit acum la incheiere o idee. Cu cat amani momentul in care sa faci un copil, cu atat o sa iti fie mai greu. De ce? Pentru ca vei experimenta “libertatea de adult” si o sa iti fie tot mai greu sa renunti la o libertate faina pentru ca sa schimbi scutecul unui bebe. In schimb, daca nu astepti mult, inca nu apuci sa stii ce inseamna libertatea asta si o vei experimenta mai tarziu.

Plus ca eu si Cata il iubim tare mult pe Iosua si pentru ca suntem tineri avem mai multe sanse sa traim putin mai mult alaturi de el si sa simta dragostea noastra!

Iosua ne-a facut sa ne redescoperim pe noi! Cel putin eu asta zic, poate o sa scrie candva si Cata despre cum e sa fi o mama la 22 de ani. Oricum, cred ca nu se compara nimic din lumea astea cu sentimentul si realitatea de a fi un parinte!

A fost o postare lunga si inca mai am idei, dar poate o sa mai postez pe tema aceasta. Si poate o conving si pe Cata sa scrie. Multumesc pentru audienta, ne auzim la o alta postare, ma duc sa il caut pe Iosua sa ne jucam!

Postari asemanatoare

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.