Scris pe

Cheile Nerei 2011

A sosit si vremea sa mergem in tabara cu grupul. Inca din primavara ne-am hotarat ca mergem in Cheile Nerei. Asta era o veste buna pentru iubitorii de apa. Ne-am adunat cu o zi inainte, Duminica, sa vorbim despre ce sa nu uitam si ultimile instructiuni.

Luni dimineata, la 5 eram in gara. Am luat un tren spre Timisoara, unul care pe net scria ca nu circula. In Timisoara am schimbat un tren spre Berzovia, iar in Berzovia al 3-lea tren, cel spre Oravita. Am ajuns pe la 2 in Oravita si de acolo am mers pe rand cu masina lu’ Nati! Ce mai ingramadeala. Nu mai puteam acolo de inghesuiti ce eram. Bagaje, 5 persoana pe langa sofer. Ce mai… super :))

In cele din urma ajungem la bifurcatia unde o iei spre Ochiul Bei sau cantonul silvic Damian. Am luat-o pe jos spre Damian, iar Nati s-a dus cu masina si bagajele. A fost un drum cam de 1-2 kilometrii dar care ni s-a parut asa de luuuuuuuuuung, pentru ca… eram obositi? Sigur!

Am ajuns la cantonul Damian, ne-am pus corturile si am inceput sa facem ceva de haleala.

Mai tarziu noi baietii am umflat saltelele si am mers sa vedem cum e sa faci rafting pe Nera cu salteaua. La mine a fost prima data. Ma bagam in toti pomii pentru ca nu stiam cum sta treaba. Asa ca m-am indreptat spre mal si am luat-o pe jos.

Marti ne-am dus toti cu saltelele, si acum eram hotarat sa merg bine si sa nu ma mai intorc. Asa a si fost. Am mers pana la izvor (la 30 de minute de locul de campat, in amonte) apoi am mers pe jos pana in Damian.

Miercuri – traseeeeeeeu. Am pornit dimineata devreme spre Lacul Dracului. Traseul a fost frumos. Am mers pe langa Nera, urcam mai si coboram. Frumos. Am ajuns apoi la un pod suspendat luung. Ce fain a fost si acolo. M-am dus in capat de 3 ori. Senzatie.

Apoi am ajuns la Lacul Dracului –  balta mult asteptata :)). Frumos lacul :). Citesc ca e un fenomen unic in Romania, desi deja stiam de la geografia din a 8-a. Mancam si ne pregatim de intoarcere. Cativa din noi se intorc acasa pana la un punct prin Nera. Eu pentru ca nu stiam sa inot am luat-o inapoi pe deal, cu 2 fete dupa mine. Ne-am intalnit cu cei ce mergeau prin apa la un anumit punct si de acol iar am mers toti pe jos.

Am ajuns acasa rupti. Ne era foamee. Era timpu pentru fasole.

Joi iar ne-am dus la rafting cu saltelele, de data asta am mers 2-3 ore si eu, chiar pana la Damian. S-a meritat. Am vazut si o broasca testoasa printre lemne. Am crezut ca nu am vazut bine (nu am zarit decat carapacea), dar apoi cand am auzit ca pe pancarda scrie ca sunt si broaste testoase, am fost sigur.

Vineri – dimineata a plouat. Credeam ca nu mai mergem in al 2-lea traseu. Am dormit deja cu jumatate de ora mai mult decat era programat. Dar pana la urma s-a oprit ploaia. Si am plecat din nou spre Ochiul Bei.

Un traseu mai scurt si mai usor. Majoritatea drumului se putea face si cu masina, deci va dati seama ce usor. Am facut cateva ore bune. Apoi am ajuns la pastravarie. Acolo erau si altii in camping. Mergem mai departe, ajungem in vreo jumatate de ora la Ochiul Bei. Stam vreo 15 minute sa ne uitam, dupa care urcam in continuare spre Cascadele Beusnitei. Acolo a fost cu adevarat frumos.

Dupa ce am mancat langa cascada, ne-am urcat in sus pe cascada si am mers sa vedem ce este. Am descoperit o carare, deci si altii au luat-o pe acolo. Erau niste peisaje superbe.

Am pornit din nou spre casa, cand ajungem la bifurcatie, ne intalnim cu niste tipi ce se pregateau sa faca rafting profesional, adica cu barci pneumatice si echipament profi. Ne mai intalnim si cu doi tipi de la administratia parcului, unul din ei mai badaran vine la noi si direct ne zice “AVEM O TAXA DE VIZITARE DE 5 LEI”. Stiam asta, dar chiar asa urat sa spuna? Le-am explicat ca  nu avem bani la noi si au zis ca o sa vina ei la canton sa ia si de la restu. Da nu au mai ajuns. Am economisit 5 lei.

Sambata am lenevit. Ne-am jucat Cludeo si alte jocuri. Am facut baie. Chestii de astea, ca de ultima zi. Seara am dormit toti afara, in jurul focului, in sacul de dormit. Ne-am culcat pe la 4.30.

Desi am auzit ca e plin de vipere pe acolo, nu am vazut decat una. Era sa calcam pe ea (eu si Marius). Eu am vazut-o la timp iar apoi toti ne-am strans sa o vedem. Marius a luat suportul de la ceaun si cu coltul ce se baga in pamant i-a dat direct head-shot. Desi avea capul crapat, ea tot se misca si a disparut de acolo. Mi-a ramas imaginea cum ea incerca sa muste ceaunul si casca gura. Pff. In primele zile am fost atent pe unde calcam, dar apoi am uitat ca mai is si vipere pe acolo.

Duminica ne-am trezit si am inceput sa strangem de pe acolo dupa ce am mancat. Am terminat de strans si ne-am luat la revedere de la Cantonul Damian. Am pornit din nou pe jos pana la bifurcatie, de acolo am facut iar doua ture cu masina pana in Oravita.

Am uitat sa zic de Oravita. M-i sa parut un oras destul de ciudat. Toti se certau, am auzit ca sotiei unui domn i s-a furat poseta, in parc o familie se certa, pe tren un tip ne-a avertizat  sa nu ne apuce noaptea in Oravita ca nu e frumos. Ciudatt.

Din Oravita din nou am luat trenul spre Berzovia, iar apoi spre Timisoara. In Timisoara, Alina si Naty ne astepta cu o shaorma din complexul studentesc si o gogoasa. Numa bine, toti eram lihniti.

Apoi seara pe la 9.30 am ajuns inapoi in Arad. Din nou in poluare si printre oameni.

In concluzie – a fost foarte faaaaaaaaain. S-a meritat!

POZE (mai multe pe Facebook):

Filip Pacurar | Create Your Badge

Mentions

  • Nostalgia: tent edition - Filip Iulian Pacurar (Filipac)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Copyright © 2022 toate drepturile
nu sunt
rezervate. Faceti ce vreti, e o tara libera.
Cred ca nu mai are rost sa zic, dar tema e facuta de mine cu TailwindCSS. Gasesti codul sursa aici.
Inca folosesc WordpPess 🧡. Tema e insa custom Laravel 😎.
%d blogeri au apreciat: