Viata mea pe doua roti este una destul de „žtanara” daca pot sa spun asa. Nu stiu de chiar asa mult timp sa merg pe bicicleta.

Cand eram mic, stateam la Saicolau Mare, un oras in judetul TimiÈ™. Acolo aveam locul potrivit (ca sa il citez pe Guess Who) unde sa pot invata sa merg pe doua roti. Intr-un an verisoarele mele au plecat in Statele Unite sa locuiasca acolo si mie mi-au lasat o bicicleta mai mica, potivita pentru mine, pe care puteam invata. Dar de fiecare data cand mama mea incerca sa ma invete, eu eram mort de frica de posibilitatea de a cadea si renuntam de fiecare data. Acceptam doar sa merg pe patru roti.

In 1999 ne-am mutat in Arad. Prima data am stat la bloc si bicicleta a stat undeva prin garaj, alaturi de cea a tatalui meu, de altfel singura care chiar circula. Cand ne-am mutat la casa peste un an (sau cam asa ceva) bicicleta a ajuns tot in garaj si de data asta a stat acolo pana cand lantul a ruginit asa tare incat nu mai puteai face nimic cu ea.

Prin clasa a cincea, in timp ce eram pe terenul de fotbal viz-a-vi de mine, a venit un prieten cu bicicleta lui pe teren. Era o bicicleta mare, adica normala. Si atunci am vrut sa merg si eu cu bicicleta, dar i-am zis ca nu stiu sa circul pe asa ceva. El mi-a zis (tin minte exact) „žhai ca te imping eu din spate, tu doar dai la pedale”. Si am mers asa. Pana la un momentdat, cand ma uit in spate si vad ca nu ii nimeni acolo. WHAAAAAAAAT? Merg singur? De frica, m-am si oprit. Dar dupa iar am incercat sa merg singur si de data aceasta am reusit. Eram asa de bucuros, luam curbe dese (si era sa cad la fiecare curba) dar nu conta”¦ il auzeam in spate pe Dani (prietenul de care va ziceam) „Baa nu mai lua curbe pana te obisnuiesti” dar eu nu il bagam in seama. Bucuros m-am dus acasa si mi-am chemat parintii sa vada ce am invatat.

A sosit si momentul sa am bicicleta mea. Am vorbit cu cineva de la o fundatie de pe strada mea, am fost intr-un loc unde am testat mai multe biciclete si mi-am ales-o pe a mea. Pana la urma am si primit-o cadou, ca am invatat sa merg. Am chinuit bicicleta asta 3 ani, pana prin clasa a 8-a. Deja se misca ghidoul prea rau, toata era coapta pentru ca o foloseam prea des”¦ si era un pericol public sa merg cu ea pe strada.

Asa ca in clasa a 8-a, dupa ce am facut primii mei bani munciti de mine(am facut ceva proiecte PHP), m-am dus cu maicamea sa imi aleg bicicleta pe care sa mi-o cumpar. Mi-am cumparat una cu 400 de lei, foarte faina. Bicicleta aceasta ma tine si acum, la sfarsitul scolii am fost cu ea in Muntii Zarandului, de la Conop la Buteni, cativa kilometrii buni (70-80), pe deal, alea alea. M-a tinut. Acum am doar o mica problema la ea, roata este descentrata si trebuie sa o centrez iar pana miercuri cand mergem la o plimbare mai multi, la gratar, cu bicicletele.

Cam asta este istoria mea pe doua roti, cu siguranta vor urma mai multe peste cativa ani! Acest post participa la concursul organizat de Bikewalk si CocaCola iar tema articolului de astazi a fost data de catre Zoso.