Cand am venit vara asta din Retezat, nu cred ca v-am zis ca am avut un mic accident. Nu am avut bocancii mei si am imprumutat de la un coleg. Cand i-am probat acasa imi erau foarte buni, dar de la trei ore in sus de mers pe jos, picioarele au inceput sa se umfle si astfel bocancii au inceput sa se „micsoreze”. Astfel cand am ajuns in tabara de pe varful Peleaga(2509 m), am avut amandoua unghiile negre. Abia mai puteam sa ma incalt cu adidasi, astfel am pierdut „tripul” spre urmatorul varf, Retezat. Apoi cand am ajuns acasa(18 August), unghiile inca erau negre. Dupa vreo saptamana a picat prima unghie, cea de la piciorul stang. Apoi dupa patru zile a picat si cea de la piciorul drept. Apoi a durat lungul proces de refacere a unghilor. Acest proces a durat pana prin Decembrie. Nu prea s-a refacut complet nici pana in ziua de azi, dar macar nu isi da nimeni seama ca am avut-o candva neagra, sau si mai rau, loc gol in loc de unghie. Cand mergeam in sandale undeva, toata lumea ma intreba: ioai da ce ai patit la unghie? Acum pot sa ma duc linistit oriunde in sandale, sau sa stau descult, pentru ca nu voi mai fii intrebat nimic despre unghie. Dar ceea ce vreiam sa va zic prin acest post: luati-va mah bocanci mai mari cu 1-2 numere, decat sa regretati dupa… unghia se reface super greu.