Postarea aceasta este un fel de combinatie intre o retrospectiva clasica si un plan pe douazeci douazeci. Nu planuri foarte complicate si doar planurile mele care imi vin acum in cap, fara sa le discut cu sefa Cata.

2019 a fost un an de sacrificiu, cel putin asa il vad eu. A fost primul an in care nu am mers in concediu niciunde, de cand ne-am casatorit am fost in fiecare an undeva in afara tarii sau la noi la munte. Au fost luni la rand in care ramaneam fara resurse la final de luna si trebuia sa strangem cureaua extrem de mult. Asta in ciuda faptului ca mi-am schimbat locul de munca acum ceva timp si castig mai bine decat inainte. De ce? Pentru ca in ianuarie 2017 ne-am inhamat la un proiect foarte mare: casa noastra. Era anul in care s-a nascut Iosua si am decis ca trebuie sa avem casa noastra.

A durat 2 ani si jumatate sa ne putem muta in casa noastra, dar mai ales anul 2019 a fost intens pentru ca a fost anul in care am facut cele mai multe investitii in casa pentru ca sa ne putem muta. Dar totusi desi a fost un an cu sacrificii, s-au vazut roadele: in iulie 2019, de zilele noastre, ne-am mutat in casa. Dupa 1 an jumate de constructie si 1 an de amenajari interioare in sfarsit am scapat de viata la bloc.

Nu am stat sa calculez toate sumele pe care le-am investit pentru interiorul casei, dar in stadiul in care ne aflam acum cred ca am ajuns undeva pe la 10-15 mii de euro bagati doar in interior. Noi amandoi venim din familii modeste, care ne-au ajutat cu ce au putut dar in mare parte noi am platit tot, sa zicem undeva pe la 90% investiti doar de noi, daca nu mai mult. As zice ca este un achievement destul de mare faptul ca in doar 2 ani si jumatate am ajuns de la un teren gol la o casa locuibila.

Nu ne-am mutat in lux si totul gata, ci ne-am mutat atunci cand am avut minimul necesar. Inca nu avem pat spre exemplu, ne-am cumparat doar saltelele si dormim pe jos, dar avem saltele faine macar. Nu am investit inca intr-un pat sau asa mai departe pentru ca au fost altele in care sa investim. Dar peste ani de zile ne vom uita la pozele cu saltelele in dormitor si vom zambi :). Pana acum ne-am concentrat pe lucruri absolut necesare, de aia inca se mai vad in poze becuri atarnand si alte lucruri mici ne-terminate.

Anul acesta vreau sa fie unul in care ne concentram la detalii gen lustre, plinta jos, plinta si led la scari, baia de jos terminata si asa mai departe. Chiar sunt curios la final de an cate am reusit sa facem pentru casa. Ah, da, si sa facem exteriorul cat de cat: gresie, balcon si amenajat spatiul verde. Alta mancare de peste scumpa.

Totusi, nu mai vreau sa sarim peste concediu anul acesta. E musai sa plecam undeva toti 4 si poate in toamna sau candva sa lasam pruncii la bunici si sa plecam doar noi doi. Ne-am permis sa plecam in lume cand castigam putin,trebuie sa facem o prioritate anul acesta sa ne permitem din nou. Si daca 1-2 luni punem casa pe pauza, sunt sigur ca si Cata e de acord ca avem nevoie de iesiri.

2019 a fost si anul in care l-am primit cadou pe Caleb de la Dumnezeu, al doilea copil al nostru. Chiar de asta ne-am grabit sa ne mutam la casa in vara, pentru ca pruncii nostri (Iosua 2 ani jumatate si Caleb 4 luni) sa prinda vara la casa, sa se mai balaceasca in piscina, sa iasa la plimbari, sa guste viata si vara la casa. Cu Caleb a fost ceva mai greu decat cu Iosua, mai multe nopti am stat treji, dar acum la 10 luni deja incepe sa fie tot mai frumos si cu el. De Iosua nu mai zic, e un mic geniu si uneori (cand vrea) ne umple casa cu veselie. Desigur, la 3 ani a mai descoperit si el mofturile si supararile, dar trec si ele. Sigur si copiii nostri sunt mai fericiti la casa. Desi acum 1-2 luni Iosua a intrebat „noi de ce nu mai stam la bloc? Era fain!”. I-a luat cateva luni sa isi dea seama, dar a intrebat pana la urma :)).

Decizia sa ne mutam intr-un cartier rezidential la marginea orasului Arad a fost foarte benefica. Avem liniste, aer curat, foarte putine masini pe strazi, spatiu de alergat si stat afara. Abia astept sa vina iar vara si primavara sa facem plimbari prin cartier toti 4. Vis-a-vis de noi este camp liber momentan, in plan sunt spatii comerciale in viitor, dar acum ne bucuram de camp si spatiu liber. Vedem apusuri fumoase din dormitor si din fata casei, uneori mai apare cate o caprioara viteaza ce se apropie de case, am vazut vulpe si asa mai departe. Pentru noi a fost alegerea buna, eu am internet bun sa lucrez de acasa, mai bun decat aveam la bloc in zona semi-centrala. Avem mereu loc de parcat masina, chiar mai multe de am avea, nu avem deloc aglomeratie si credem ca zona va arata altfel in 5-10 ani si toti vor vrea sa se mute in zona, desi chiar si acum e cel mai cautat cartier din Arad.

Camerele sunt toate finisate, una o folosim doar pentru jucarii, una doar pentru uscat rufe. Pentru ca momentan putem :)). Trebuie candva sa ii amenajam o camera la Iosua sa doarma singur si apoi sa i se alature si Caleb.

Momentan noi ne incalzim pe curent, folosind o centrala pe curent. Costurile pe o luna de iarna la o temperatura constanta de 24 de grade in toata casa sunt pe la 1000-1100 de lei. Daca am indura frigul de 21 de grade ar scadea pretul, dar ce rost are? In pretul acesta e inclus tot curentul, nu doar caldura (tv, laptop, monitoare, apa calda, gatit etc). Nu e rau, fata de ce ma speriau unii si altii.

Asteptam anul acesta si pavajul pe strada noastra, atunci se va schimba complet peisajul.

Deci, ca sa sumarizam, dupa un an de sacrificii in care am reusit sa ne mutam la casa noastra, urmeaza un nou an plin de provocari, plin de munca si in care vrem sa ne mai si relaxam, nu ca 2019 in care nu am plecat niciunde in concedii. Nu fixam prea multe obiective ca sa le ratam, dar chiar as vrea sa fac cateva chestii de care am amintit mai sus.

Daca cineva sta in dubii daca sa isi cumpere o casa a lor, va incurajez pe toti sa o faceti. E greu daca nu stai pe un sac cu bani, sunt si perosane care au inceput dupa noi casa si deja au lux, dar noi ne descurcam modest cu banii si ne-a fost greu. Dar acum e frumos :).