Undeva prin luna martie am tot cautat electrocasnicele pentru noua casa, sa le avem din timp si sa stam linistiti macar din punctul acesta de vedere. La inceputul lui aprilie deja le aveam, le-am testat pe toate in afara de plita si frigider. La frigider am avut din start o problema, a venit cu stecherul rupt. Am scris si atunci despre problema, dar am pierdut articolul la un hack.

Cu frigiderul s-a rezolvat asa: cumnatul meu mi-a schimbat stecherul, dupa vreo 2 saptamani au venit si oamenii de la service Beko sa schimbe ei oficial. Atunci nu i-am grabit pentru ca nu eram inca mutati.

Problema cu plita este urmatoarea: ea vine fara stecher. Trebuie legata ori la 230v ori la 380v, in functie de cum are fiecare acasa (desi parerea mea e ca mai bine pune stecher de 230v si cine vrea poate sa schimbe pe 380v). Ei, pentru ca nu avea stecher, n-am avut cum sa o testez numai la 1 luna dupa ce ne-am mutat cand am avut si mobila de bucatarie si am chemat electricianul sa o lege. Surpriza, nu mergea. Si trecusera deja 4-5 luni de la achizitie, nu o puteam returna la eMag pur si simplu, a trebuit sa apelez iar la service.

Si acum partea in care va explic de ce e o arma cu doua taisuri partea de service la Beko. Partea faina este ca oamenii iti vin acasa, se uita pe loc si constata si o repara tot acasa ( in masura in care se poate). Partea nasoala e: cati oameni pot fi angajati pe judet pentru asta? Putini, de aici vine problema cu timpii mari de asteptare.

In 12 august au venit baietii acasa, au constatat ca trebuie schimbata placa de baza la plita si ca trebuie comandata de la Beko. „Daca vine piesa in 16 august (vineri), luni (19 august) sunt la voi sa o repar”. Bunn, parea ca se misca lucrurile.

Luni, 19, nu ma suna nimeni. Sun eu, sa vad care e situatia. „Colegii au primit piesa abia vineri (cum mi-a zis si mie omul), in cursul acestei saptamani vor veni sa repare”. Nicio data fixa, nimic. Daca nu suntem acasa? Oricum, las lucrurile asa si astept. Pana vineri (23 august), nu ma suna nimeni. Sun eu vineri. „Vad in sistem o programare pentru luni (26 august, azi). Vor veni colegii luni.”.

Azi, ora 14. Nu suna nimeni sa ne confirme ca va veni la noi. De data asta s-a hotarat Cata sa sune la service sa vorbeasca, sa le explice ca avem 2 copii mici si ei ce ar face in locul lor nostru, cum le-ar gati? Prima data a dat peste o tipa care i-a zis „Stiti gresit doamna, miercuri e programarea (28 august)”. Desi noi stiam clar ca azi este. S-a enervat si Cata pe ea cand a auzit asta si pana la urma tipa a inchis telefonul in nas.

Suna Cata a 2-a oara, da peste o angajata mai amabila si zice „Vad intr-adevar ca e o reprogramare de azi pe miercuri”. Ah, deci prima angajata ne facea nebuni ca nu stim noi cand sa asteptam cand defapt era vorba de o reprogramare si pe noi nu ne-a anuntat nimeni „ba, oameni buni, nu mai asteptati azi”.

Pana la urma asta e ceea ce ne deranjeaza pe noi: lipsa de comunicare. Hai, cum am stat o luna fara plita mai stam 2 zile, dar ce ne facem daca de miercuri se reprogrameaza pe vineri si tot asa, fara ca pe noi sa ne anunte nimeni? E un lucru normal asta ca doar eu sa sun si sa ma interesez de status, ei sa nu imi zica nimic (telefon, sms, email)? Pe langa asta te mai face si nebun la telefon ca „nu stiam noi bine”. Pai de unde sa stim cand ei programeaza si ras-programeaza vizite fara ca sa ne anunte?

Deci cam asta e treaba cu service-ul Beko: ideea de reparat acasa e buna, scuteste timp si vizite in oras, dar implementarea e proasta: oameni putini, cazuri multe si timpi enormi de asteptare. Peste toate astea se adauga si lipsa de comunicare cu clientul si reteta e completa.

Sunt tare curios in cat timp se rezolva problema. Primul telefon a fost in 9 august. Sunt deja 17 zile in care plita sta frumos pe blat doar de decor. Revin cu update-uri.