Intr-o ograda niste pui convietuiau in pace, liniste si armonie. Din cand in cand puii se mai „certau” de la cate o rama dar totul se termina mereu cu bine. Intr-o buna zi, in ograda aceasta a aparut un noi pui care a venit insotit de closca. Incet incet noul pui, pe care de acum stim ca il cheama Valeriu, incepea sa iasa in evidenta. Participa puiul nostru la intalnirile din ograda iar mai apoi a inceput sa ia si el cuvantul la aceste intalniri.

Puiutul Valeriu avea insa o problema: era cam lacom dupa ramele altora. La un moment dat a inceput sa imprumute rame de la alti pui din curte zicand ca el defapt hraneste niste pui orfani care se afla chiar in spatele casei, intr-o zona mai defavorizata. Totusi, niste pui care erau mai apropiati de Valeriu intr-o zi l-au urmarit si ce sa vezi? Valeriu mergea in spatele casei si halea dintr-o inghititura ramele imprumutate de la confratii din ograda lui. „Ce nesatul” gandeau puii acum despre el.

Pentru ca si-a dat seama ca este urmarit si ca nu mai poate continua asa si mai ales ca nu putea fi cocos in ograda lui, a nascocit un plan. Si-a facut un costum autentic din piele de cocos, astfel incat oricine l-ar fi cunoscut ar fi pus ramasag ca el este defapt un cocos adevarat.

Urmatorul pas in planul lui a fost sa gaseasca o noua ograda in care el sa fie cocosul. Si a gasit una, undeva in acelasi sat, dupa un pod, departe de casa lui adevarata, daar hey… e locul in care el putea fi cocos nu? Sii a mers in aceasta noua ograda unde puii nu au avut inspiratia sa intrebe Consiliul Gainilor (de care Valeriu apartinea inainte) cine este si ce poate acest „cocos” cum il stiau ei, Valeriu. Iar acolo, odata instalat in noua ograda, a inceput aceeasi tactica – imprumuta rame. Dar de data asta nu mai era asa lacom. Avea alt scop. Cel putin la inceput. Scopul lui era sa acopere datoriile la fratii lui din vechea ograda si sa scape de ei. Odata achitat cu datoriile, s-a facut ca nu mai cunostea vechii lui prieteni – puii din prima lui ograda, acolo unde de altfel a devenit si o gaina cu acte in regula.

Valeriu acum este un cocos mascat in ograda de dupa pod. Vechii lui prieteni inca ii zic ca el este gresit, ca sa nu continue asa ca va ajunge rau. El insa, fiind un cocos mascat, viziteaza alte ograzi din sat si nu numai pentru acelasi „scop nobil” – sa ajute niste pui din diaspora, unde defapt el merge ca simplu spectator si contribuie cu foarte putin. Dar Valeriu acum este un cocos de top, mananca graunte cu tot felul de ingrasaminte naturale, graunte care inainte nu isi permitea sa se uite macar la ele. Si totul pentru ca e o simpla gaina mascata in cocos..

Dar va veni vremea cand costumul de cocos se va uza.. si noii lui prieteni din ograda de dupa pod isi vor da seama defapt cine este el. Si atunci intrebarea este – isi va aminti el de prietenii din ograda copilariei lui? Isi va da seama ca a gresit si ca tot prietenii lui vechi sunt adevaratii lui prieteni? Isi va da seama ca la un moment dat de la atata ingrasamant din acela scump risca sa faca „cancer” la pipota? Concluziile vor urma, pentru ca istoria lui Valeriu inca se scrie. Pe curand prieteni, nu stati nepasatori fata de Valeriu – trebuie ajutat!

Aceasta este o fabula! Orice asemanare cu personaje reale e pur intamplatoare. Probabil ca fabula va avea o continuare 🙂 ramaneti pe fir pentru un nou episod cu cocosul mascat! Si da, stiu, o gaina e genul feminin cum ar veni iar cocosul e masculul. Dar dati-mi voie in aceasta fabula sa fac gaina un gen neutru 🙂 Asa ca daca el era gaina nu inseamna ca este defapt fata/femeie/gen feminin. Fiecare intrepreteaza cum vrea, dar repet, nu e nimic real neaparat.