Ma uitam pe Facebook zilele astea, nici nu mai stiu exact in ce zi sau cu ce ocazie, ideea e ca una din postarile din news feed apartinea unei fete, care imbratisa un baiat si pe langa ei inca vreo doi baieti umpleau restul pozei. Mda, nimic neobisnuit, ar spune unii. Da, atunci cand stii doar atat, te poti gandi ca e normal, ca toti trecem prin perioada asta, undeva spre varsta de 20 de ani fiecare persoana se orienteaza inspre a-si gasi „jumatatea”. Absolut normal. Eh, partea anormala din poza peste care dadusem, este ca fata avea doar 14 ani, iar baiatul pe care il imbratisa, tot pe acolo se invarte. Si acum multi o sa spuneti „Pai ce-i anormal aici? O fata si un baiat se imbratiseaza, iti poti gasi „jumatatea” si mai devreme sau poate erau doar amici…”. Da, probabil ca da, sunt si cunosc persoane care si-au gasit sotul/sotia la o varsta destul de frageda si chiar si varianta in care sunt doar amici si isi fac o poza nu pare atat de urata. Adica, cati dintre noi nu ne pozam alaturi de prieteni si impartasim pozele si pe Facebook?

Dar va spun, nu e vorba de asa ceva in cazul de fata. Cunosc si fata, cunosc si baiatul sau ma rog baietii – un grup de smecherasi care nu au ganduri serioase pentru viata lor in viitorul apropiat si nu judec in necunostinta de cauza, nici nu judec defapt, prezint doar o situatie adevarata – si stiu ca poza e facuta doar pentru a arata ca ei sunt „cool”.

Evident, poza aceasta e una din miile de poze care impanzesc Facebook-ul cu tineri, adolescenti care au renuntat demult la respectul de sine pentru un moment de „faima”.

E putin deplasat sa spun „pe vremea mea” lucrurile erau altfel, pentru ca nu am decat 21 de ani, dar defapt asta e adevarul: pe vremea mea lucrurile chiar erau altfel. Baietii inca respectau fetele, fetele inca se respectau pe ele si fiecare isi traia varsta! Nu vedeai pe nimeni la 14 ani sa spuna „Zambesc desi ma doare”. Ce te doare mama? Maselele? Ce trairi poti avea la varsta asta atat de intense incat sa te faca sa folosesti asemenea cuvinte in descrierile pozei tale? Nu mai zic de faptul ca interesul pentru educatie este zero! Nu doar odata m-am trezit ca dau lectii de gramatica in comentarii.

Da, si pe „vremea mea” eram entuziasmate cand un baiat/fata ne zambea sau aveam micile noastre „crush”-uri, dar de aici pana la a-i spune macar o vorba baiatului/fetei pe care il/o simpatizai era cale luuuuuuunga. Modul prin care ii atrageai atentia, nu era cu siguranta statul la petreceri cu paharul de bere in mana pana a doua zi dimineata, cantitatea si diversitatea injuraturilor, economia de material cand vine vorba de imbracaminte sau injosirea profesorilor la ore.

Si nu voi fi ipocrita zicand “Noi faceam totul din rationament”.

Pe undeva era si teama de parinti; nu pot uita cu siguranta cum obisnuia sa imi spuna tatal meu: „Sa nu ne faci familia de rusine ca o fi vai de tine.” Pe atunci scrasneam din dinti la auzirea cuvintelor si a multitudinilor de restructii pe care mi le impunea, dar azi… Azi ii spun: MULTUMESC.

E mare lucru sa te poti uita cu mandrie in urma, sa vezi o copilarie traita din plin, pe strazi, la joaca, nu pe Facebook si o adolescenta „cu emotii la romana”, cu seri pe sub patura incercand sa mai vezi ceva pe hi5 pe un telefon dinala cu 3 litere pe un buton dar totusi cu spaima in suflet ca poti fi oricand prins si cate si mai cate amintiri…

Relatiile atunci insemnau ceva! De cand sa umblii din floare in floare a devenit ceva „cool” si nu o rusine?

Sa te afisezi cu toti baietii/fetele in ipostaze provocatoare e un lucru cu care sa te mandresti mai nou. Discretia e un cuvant scos din vocabularul multora.

Si aici nici nu aduc in discutie principiile Bibliei asupra relatiilor. Unde e macar bunul simt si moralitatea; respectul fata de cei din jur si fata de tine?

Probabil ca m-am lasat dusa de val de multe ori in aceasta postare, dar cred ca acele persoane care sunt in asentiment cu mine vor intelege ce vreau sa spun defapt, iar ceilalti, daca sunteti printre cei pe care ii arat cu degetul, daca ati inteles macar un lucru, cat e el de mic, din ce am scris eu aici, atunci eu mi-am indeplinit misiunea.