E tarziu, se termina ziua de vineri, vine weekend-ul… mi-am dat seama ca nu am scris postarea de azi pe blog si imi stric streak-ul de cateva zile de scris consecutiv pe blog.

Ce sa va zic azi, a fost o zi plina de lucru pentru mine, am fost tinut ocupat de o aplicatie de mobil la care lucrez. Dar totusi am doua lucruri pe care vreau sa le mentionez aici.

Sunt fascinat de cate ori citesc sau aud povestirile adevarate ale oamenilor mai intaintati in varsta decat mine. Povestile care tin despre traitul in comunism, inceputul de vieti noi si asa mai departe. Una din aceste povesti pe care va provoc sa le cititi este cea a lui Michael Iovin, un Aradean care a fost pana la urma „exilat” in diaspora pentru ca a refuzat sa renunte la credinta in Dumnezeu si nu s-a alaturat sistemului. E fascinant cum poti citi ca o familie a intrat in Statele Unite cu 20$ formali si cu cateva geamantane dar totusi cum ar zice lumea: pana la urma au reusit in viata si au adus valoare societatii chiar si acolo unde au ajuns, intr-o tara straina. Puteti citi in detaliu in autobiografia scrisa chiar de Michael Iovin aici.

Povestirile precum cea mai de sus ma fascineaza, cum am zis deja si ma… cum sa zic… motiveaza!

Un alt lucru pe care vreau sa il mai scriu inainte sa plec de la birou este urmatorul: copiii au o mare capacitate da a isi forma un obicei bun foarte usor. Trebuie doar ca tu, ca si parinte, sa fii perseverent. In seara asta Iosua mi-a dat o lectie. Mi-a zis Cata sa ma duc eu sa le fac baie si sa ii culc, sa termine ea ceva treaba. Am facut baie, i-am imbracat, i-am pus in pat, inveliti si la somn. Stam 2-3 minute si zice Iosua: „dar tata, nu ne-am rugat, nu e bine sa ne culcam asa”. In graba mea de a ii vedea dormind (pentru ca erau rupti de oboseala, dar nici eu nu sunt mai ok), am uitat sa ii pun la rugaciune, dar ei sunt deja atat de obisnuiti cu asta incat mi-au amintit ei! Rusine mie.

Gata, ma duc de la calculator ca am stat toata ziua aici si mi se zbate un ochi. Maine nunta!