Nu caut popularitate. Nu vreau subscriberi. Nu imi pasa cine se uita si cine nu.

Chiar acum stau si ascult cum in fata mea vorbeste un mare YouTuber. A zis ca totul a inceput din pasiune. Nu se gandea ca o sa aiba milioane de subscriberi. Tot ce se gandea a fost ca sa aiba „social legacy”. Adica sa ramana ceva in urma lui pe net.

Asta ma gandesc si eu. Nu am prea mult timp liber, nu asta e problema. Tocmai ca in vlogurile mele pe care am inceput sa le fac, filmez in timp ce fac chestii, filmez pe cum se intampla lucrurile. Dar imi place sa fac content. Imi place sa scriu cand am o idee. Imi place sa scot telefonu, il pun pe trepied si filmez ceva interesant (sau cel putin care eu cred ca este interesant).

Canalul meu pe YouTube face 5 euro pe luna, in lunile bune. Blogul meu la fel, sub 5 euro defapt.

Dar satisfactia e mare ca atunci cand am putin timp sa intru pe blogul meu, sa apas pe butonul de random si sa citesc din trecut ce ganduri am avut, ce bazaconii am mai scris. La fel mai nou si cu vlog-ul. Pentru multi poate pare ridicol ce filmez. Si fara sens. Dar pentru mine totul are sens.

De exemplu, ce fac acum pe la Web Summit in Lisabona, o sa ramana ca o amintire si oricand o sa ma pot uita la ce am facut. Da, toata lumea poate vedea asta. Am avut feedback bun de la familie, sotie, prieteni din alte orase. Chiar cineva mi-a zis ca in fiecare dimineata, cand porneste programele pentru lucru, se uita la ce am mai facut. Poate plictisesc oamenii, dar totusi ii tin la curent cu ce fac. Este o forma de socializare in secolul in care traim.

Este fain ca atunci cand ma intalnesc cu cineva pe strada, ma intreaba ce am mai rezolvat cu cuiul din roata. Nu avea de unde sa stie asta in afara de vlog. Instant am avut ce vorbi.

Deci ca sa fac un sumar la ce am scris mai sus, este vorba de social legacy. Imi place sa fac content, ca e plictisitor sau nu, nu imi pasa, este creatia mea.

Cam asta am avut de zis. O sa amintesc si in vlogul de maine de ceea ce am zis mai sus.