Prin 1840, Mihail Kogalniceanu are chef sa lanseze o revista literara in Tarile Romane. Aceasta revista se numeste Dacia Literara. BUUN. In aceasta revista el isi publica ideile si conceptile, dar in mod subtil. El zice ca nu se va critica persoana ci pur si simplu ce scrie persoana. Un alt lucru destept care l-a facut a fost sa nu implice politica in aceasta revista. BUUN, dar dupa 3 numere revista nu a mai fost tiparita. Poate te intrebi de ce, lipsa de rating? NU! Revista a fost interzisa de catre comunisti. Pentru ca in revista erau niste idei pe care comunistii nu le suportau, iar Kogalniceanu nu renunta la ele. El dorea ca revista sa fie una care sa nu apartina de o anumita regiune a Tarii Romanesti (de aia a numit-o DACIA literara, nu MUNTENIA literara sau altceva… sau stai, revista a fost scrisa in Iasi deci MOLDOVA literara… nu, el vroia  o revista pentru toate tarile).

Cateva dintre ideile din revista:

• Cultivarea unei critici obiective. El spune „vom critica cartea, iar nu persoana”
• Combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre. Prea multi „tipi” traduceau carti sau articole din alte tari si ziceau ca aia e literatura noastra. El zice „NU BA! Sa faci asta e penibil! Scrie ceva original daca vrei sa scrii”!
• El dorea sa fie o anumita „unitate” a limbii. Adica sa fie in toata tara aceeasi limba. Mai dorea si ca romanii sa aiba o literatura comuna pentru toti.

Faine idei a avut Mihail Kogalniceanu. Pacat de restul oamenilor ca nu prea au acceptat ce zicea el (mai alesi comunistii…). Si astazi vedem ca mai multe carti se traduc decat se scriu in tara noastra. Ma refer in vremea noastra contemporana! Rar mai vezi vre-un prunc ca citeste o carte scrisa recent, mai degraba citeste al 101-lea volum din Harry Potter. Trist, trist!

Concluzia? Degeaba ai idei bune daca nimeni nu este de acord cu ele!

PS: Eticheta acestui articol este ISTORIE, desi noi asta facem la Limba si LITERATURA Romana!!!! x(