This post is also available in: English (Engleză)

La fiecare mașină pe care am cumpărat-o, nu am stat prea mult pe gânduri; nu sunt genul care să se priceapă în detaliu la mașini. Știu doar că trebuie să mă ducă din punctul A în punctul B și atât. Cătălina este la fel ca mine în acest domeniu: vezi ceva, îți place, cumperi.

Așa am făcut la fiecare mașină:

• Audi – Într-o pauză de lucru, am mers cu Cătălina să vedem mașina, ne-a plăcut, am luat-o. Ne-a ținut până la daună totală. Bună mașină.
• Touran – Am mers într-o seară să o vedem, în curtea unui bloc, am condus puțin în jur, am bătut palma. Mașina încă merge prin oraș, iar cine o are e foarte mulțumit de ea.
• Mazda – Am luat-o de la un dealer auto, prima mașină văzută, cumpărată în aceeași zi. Încă merge, dar trebuie rezolvat DPF-ul ca să „meargă la potențial maxim” 😂

Dar, cum familia noastră se mărește în decembrie, am ajuns în situația să nu mai încăpem în Mazda. Avem nevoie de 7 locuri.

Inițial căutam un VW Transporter, să fie microbuz, dar nu găseam ceva ok și să am atunci banii disponibili, așa că tot amânam și strângeam bani pentru unul.

Până într-o zi, când cineva din Arad a postat un anunț cu o mașină atipică, pe care nu aș fi găsit-o niciodată dacă nu ar fi scris în anunț că este disponibil la schimb și cu un Transporter.

Este vorba de o mașină americană, singura de acest fel înmatriculată în România: un VW Routan. Nici nu știam că există. De fapt, este o mașină fabricată de Chrysler sub sigla VW, o încercare a celor de la VW de a intra pe piața americană.

Am stat puțin pe gânduri, pentru că este cel mai mare motor pe care l-am avut până acum, dar și pentru că majoritatea mașinilor din SUA sunt daune totale, reparate și aduse în Europa.

Totuși, am zis că, în mare parte, această mașină ar trebui să ne țină măcar un an, așa că mi-am asumat riscul să dau 8.000 de euro, chiar dacă pierd banii. Este la fel ca în investiții: analiză risc-câștig.

După o analiză atentă și un moment „YOLO”, am decis să o cumpărăm.

Eu nu sunt genul care să bibilească mașinile, să fiu mereu cu schimbul de ulei la zi sau să schimb telescopul imediat ce aud un zgomot. Dacă se poate, merg cu mașina din punctul A în punctul B până cade roata. Nu îmi place să bag bani într-un lucru care oricum se devalorizează.

Așa că nu mă interesează când cineva spune „dacă se strică X, nu găsești piese.” Dacă voi avea nevoie de ceva, găsesc piese de Chrysler (mașina originală) și în România, sau, în cel mai rău caz, pe eBay, și aștept mai mult până vine piesa. Noi am mers mult timp cu Mazda cu DPF-ul defect, pentru că un DPF nou costă 4.500 de euro, fără manoperă, și nu sunt nebun să dau atât pe o reparație.

Așa că, în concluzie, nu îmi iau o mașină pentru:

a) cât de ușor găsesc piese b) cât de ieftine sunt piesele c) să mă gândesc mereu că se poate strica ceva d) să mă preocup de consumul de combustibil e) să mă îngrijorez de impozit

Pentru mine și familia mea, mașina este o necesitate și atât. Mașina aceasta a venit la momentul potrivit și mi-am îndeplinit și planul de a nu cheltui prea mult pe ea (având în vedere că la anul vom ajunge la interviu și vom pleca în SUA). Încăpem cu toții, inclusiv bebelușul care urmează să vină, ba chiar avem și un loc liber. În momentul în care ne aflăm ca familie, această mașină a fost perfectă.

Cam atât. Drumuri bune, colegi! AR21SUA out.

PS: Cătălina a venit cu ideea numărului de înmatriculare. Eu voiam să păstrez numărul vechi, dar ea a zis că, dacă tot e mașină americană, ar merge un „USA” sau „SUA” 😂.