This post is also available in: English (Engleză)

Am zis să scriu câteva reflecții despre procesul meu de slăbit, început prin aprilie (mai exact, pe 11 aprilie). Anul trecut am încercat și eu: sport aproape zilnic, dietă cât de cât atentă, dar adevărul e că rezultatele nu au fost aproape deloc vizibile. Greutatea a rămas aceeași și, după vacanța în America, cred că am pus chiar câteva kilograme în plus.

Tot anul trecut, nici nu m-am cântărit prea des. De aceea, șocul a venit anul acesta, când am decis să mă urc pe cântar înainte să mă apuc din nou serios de treabă: aproape 140 de kilograme. Cea mai mare greutate din viața mea. A fost un moment de trezire. În plus, începeam să simt și efectele: tensiune, oboseală, gâfâit la urcat scările. Orice efort mic îmi aducea aminte că ceva nu e în regulă.

Momentul deciziei

Într-o seară, la un prieten, discutam fix pe tema asta. Și el trecea prin aceleași lupte și mi-a zis: „Cred că o să încerc Ozempic. Am încercat orice altceva, dar nu văd rezultate.” În momentul ăla, ceva s-a declanșat în mine. Am ajuns acasă, am început să caut informații și să văd ce opțiuni există.

Așa am descoperit Mounjaro. Era scump (2700 lei pe prima lună), dar părea mai eficient. Am zis: gata, fac pasul ăsta. Pe 11 aprilie m-am cântărit: 137,6 kg. Și am decis că încep și cu sportul, și cu injecția.

E important să spun că Mounjaro nu este doar pentru diabet, ci există special pentru obezitate. Practic, mi s-a părut varianta medicală care să îmi dea un reset, să mă ajute să încep din nou.

Sport, disciplină și aplicații

Am o mică sală acasă – bandă, câteva greutăți, suficient cât să pot face mișcare constant. Și, din aprilie, m-am apucat serios. Mai ales în primele luni, aproape în fiecare zi am făcut mișcare.

Am început și să-mi controlez caloriile. La început, undeva la 2000 pe zi. Acum sunt pe la 1800. Folosesc o aplicație unde îmi bag tot ce mănânc, ca să fiu conștient. Și e incredibil cât de mult contează simplul fapt că notezi ce bagi în gură. Brusc, îți dai seama că un corn sau o gogoașă aparent „inofensivă” îți mănâncă jumătate din bugetul zilnic de calorii.

Am grijă la proteine, reduc carbohidrații și încerc să am o rutină: în timpul săptămânii mai strict, în weekend îmi permit câte un mic răsfăț. Dar totul calculat, fără să stric progresul.

Mă cântăresc zilnic. Știu că unii zic că nu e bine, dar pe mine mă ajută enorm. E ca un barometru. Sunt zile când stagnez sau chiar urc un pic, dar apoi văd media săptămânală și știu că totul merge în direcția bună.

Rezultatele până acum

• Aprilie: –8 kg
• Mai: –8 kg (aprox. 130 kg)
• Iunie: –4,8 kg
• Iulie: –5 kg
• August: –3,25 kg
• Septembrie (până pe 23): –4,6 kg

Total: –34 kg. Acum sunt la 103,57 kg.

Pentru prima dată după mult timp, simt că sunt pe drumul cel bun. Ținta mea este să ajung la 95 kg (sau chiar mai jos, dacă reușesc).

Cum funcționează Mounjaro

Practic, medicamentul acesta te ajută să simți sațietate mai repede. Corpul meu nu mai știa cum să gestioneze foamea, cum să proceseze zahărul și grăsimile. Hormonii erau complet dați peste cap. Cu Mounjaro, simt că am din nou control.

Nu este o „scurtătură” sau o cale ușoară, cum ar putea crede unii. E o intervenție medicală necesară atunci când corpul singur nu mai poate. Și, în loc să mă gândesc la operații precum micșorarea stomacului (care adesea nu funcționează pe termen lung), am preferat să merg pe calea asta.

Vacanță diferită

Un moment interesant a fost vacanța din august, trei săptămâni în Anglia. În mod normal, vacanțele înseamnă kilograme în plus. De data asta, am venit acasă mai slab decât am plecat. A fost prima dată în viața mea când am trăit asta și a fost o mare surpriză.

De ce o fac, de fapt

Am patru copii. Nu vreau să mor din cauza obezității sau a diabetului. Știu că eram foarte aproape de limită. Dumnezeu m-a ajutat să nu ajung încă diabetic, dar eram pe margine.

Nu sunt genul să trăiesc cu religiozitate în jurul dietelor sau al sălilor de sport. Dar cred că e de datoria mea să am grijă de corpul meu. Sănătatea contează și e o investiție pentru mine și pentru familia mea.

Concluzie

Din 11 aprilie și până azi (23 septembrie), am dat jos 34 de kilograme. Îmi place de mine anul ăsta. N-a fost planul de la început de an, dar din aprilie încoace am început o schimbare care m-a transformat.

Mai am cale lungă până la 95 kg, dar sunt pe direcția bună. Și, cel mai important, am redescoperit bucuria de a avea grijă de mine.

Mulțumesc că ați citit. O să mai revin cu update-uri, pentru că vreau să documentez cât mai clar tot procesul.

Audio rambling la acest post: