Astazi se sarbatoresc 25 de ani de cand Liceul Teologic Baptist „Alexa Popovici” exista. Am avut harul sa fac scoala aici, incepant din clasa 1 pana in a 12-a. Am foarte multe amintiri placute din acest timp petrecut in bancile scolii. Daca as sta sa scriu despre aceste amintiri, mi-ar lua ceva timp.

Astazi incep sa va povestesc despre cum am copiat eu pentru prima data in mod organizat. Copiatul este rau si gresit si mai ales ca liceul este unul crestin acest lucru nu este deloc incurajat. Dar uneori sa fim sinceri, se mai intampla sa copiezi si sa mergi cu lectia neinvatata.

Eram in clasa a 5-a daca nu ma insel (maxim a 6-a). Faceam istorie cu doamna profesoara Olteanu.  O profesoara excelenta pentru care am tot respectul si care de fiecare data cand ma vede imi spune „Filip cel frumos”. Am avut o lectie despre zei… si pe ora urmatoare ne-a anuntat doamna profesoara ca trebuie sa invatam zeii greci si romani de pe o lista si ne-a zis ca vom da test  din ei.

Mie mi se parea o prostie sa invat eu toti zeii (si cand mie ceva mi se pare o prostie, nu invat). Asa ca ora urmatoare am mers fara sa stiu nici macar un zeu.  Dar ce am facut… a fost sa imi planific primul meu mod de a copia.

Recent atunci am primit de la parintii mei care au fost in America, un ceas Casio destul de destept. Nu erau pe atunci inca smart-watch-uri ca astazi. Dar era foarte fain. Arata ceva de genul din poza de sus (il mai am dar nu l-am gasit acuma ca sa ii fac poza). Ceasul acesta avea o functie ca sa memoreze numere de telefon. Dar avea un mic „bug”… te lasa sa scrii oricat de mult la nume. Astfel ca eu m-am pus in pauzele si in orele dinainte sa imi scriu in sir toti zeii pe acest ceas. Mi-a luat ceva timp dar pana la urma am reusit.

Cand a venit ora de istorie si ne-a dat testul, a trebuit sa scriu 10 zei. Si asa frumos, cu pixul din mana dreapta apasam pe butoanele de la ceas… si numele scrise de zei (plus cu ce se ocupa fiecare zeu) curgeau ca pe un prompter… Vedeam un nume de pe foaie, repede il citeam si scriam pe foaie raspunsul. Apoi trebuia iara sa urmaresc textul care curgea ca sa vad un nume care imi trebuia. Astfel cred ca am facut o lucrare de 9, am zis sa nu fac chiar de 10.

Dar a fost o problema. Dupa ce doamna profesoara a strans testele, s-a pus la catedra, si in stilul ei caracteristic a zis „2 persoane au copiat la acest test. Le dau sansa sa recunoasca si nu le dau 1. Daca nu recunosc, au instant nota 1.”. Momente de suspans. O colega a recunoscut, a ridicat mana si a zis ca a copiat. Dar cealalata persoana nicicum nu mai recunostea. Ma gandeam… „daca is eu?”. Mai aveam 2 secunde si ridicam mana… cand doamna profesoara a zis „X, tu nu recunosti?”. Ce m-am bucurat cand am auzit ca este vorba de X si nu de mine…. am scapat…

Dupa emotiile pe care le-am avut… nu stiu sa mai fi copiat repede. Pana mai tarziu cand am avut telefoane mai destepte si faceam poze la lectia din caiet si copiam mult mai usor (aveam un Sony k800 care facea poze excelente! era numai bun de copiat).

Cand mi-a venit mintea la cap am inceput sa mai las copiatul si sa mai invat. Dar prima data, la istorie, experienta a fost foarte nasoala… era sa ma fac cu un 1 (nu am luat in viata mea nota 1).

Oricum, o sa incep sa mai scriu amintiri din scoala… ca fost o vreme foarte faina si as avea ce sa zic muulte zile la rand.

Pentru colegii mai mici de la LTB: bucurati-va de momentele pe care le aveti! Nici nu stiti ce har aveti.

Multumesc profesorilor mei, sunteti extraordinari!

La multi ani, LTB!