A, da! Am uitat sa va spun: de la fata locului raportez eu, Catalina.

Cand Iosua se trezeste acasa pe la 8-9, eu incerc sa vad, cam de fiecare data, daca nu cumva mai vrea sa doarma (adica sa dorm eu). Ce sa vezi, de multe ori am si noroc, dar nu prea. Eh, aici am zis ca las somnul pentru acasa si ce sa vezi? Iosua ar mai dormi. 

De la 8 la 9:30 aici se serveste masa si stii cum e romanul, e pă “gratis”? Nu ratam! Sau defapt „am platit pentru asta, nu avem voie sa ratam!” Asa ca am tras si de Iosua si de Filip si hai la masa toata lumea.

Iosua e foarte incantat. Are un scaunel ca acasa si bea apa din paharul lui, apoi il pune frumos in locul de pahar special de pe tavita. Mancarea e buna, desi cativa carcotasi pe “interneturi” spun ca e loc de mai bine. Iosua mananca, deci eu zic ca se inseala. 

Dupa masa, (nu chiar dupa masa, dupa vreo ora de leneveala in camera, ca deh, ne-am trezit cam devreme) mai mult la insistentele lui Iosua am facut o balaceala in piscina hotelului.

Aici la hotel staff-ul vorbeste greceste, iar cei cazati romana. Adica cum s-ar spune, am plecat din tara sa venim tot la romanasii nostri, asa ca trebuie sa avem grija ce vorbim ca s-ar putea sa facem vreo nefacuta. (Se stinsese lumina in lift si doamna de langa mine “What happened?”, rezolvam problema, apoi ii explic lui Iosua ca e totul ok, nu se mai stinge lumina, apoi si tanti adauga “Ajungem imediat jos.”)

Cum ziceam, plin de romani si nu doar la hotel. Mergi pe strada si auzi cate unul nemultumit de vreun pret de la magazinasele astea: “Pai la noi e mult mai ieftin…”

Asa ca si la piscina, n-am scapat de ai nostri, un baietel tare agitat, roman, il cam enerva pe Iosua, deci automat pe mine. Nu am stat mult si ne-am luat talpasita, dupa un salut asa pe romaneste pentru baietelul enervant „Daca nu te potolesti te bag cu capul sub apa.” – Filip. Pentru prima data sa fim romani cu romani aici, in Creta, a fost si in avantajul nostru.

Iar la masa si in sfarsiiiiiiiit…. Nu, nu am vizitat marea, in sfarsit a venit ora de somn. Doua ore, neintorsi. Eu si Iosua, iar Filip cu ale lui. 

Pe la 3, am pornit spre plaja. Am mers decat vreo 3 km pana acolo, ca noroc ca avem caruciorul asta cu noi, ca altfel eu abandonam cursa. Este plaja si langa noi, da’ e mai mica. Noi am mers la cea mai faina din statiune.

Prima reactie a lui Iosua la mare? A plans. Ii dadusem prima data slip fara pampers de apa si el era stresat ca se uda. “Voie!” (Nu-i voie.) Dadea ordine baiatul, ca doar marea i-a lu’ tasu’.

Am intrat in apa, era calduta. A si gustat-o. Cam sarata pentru gusturile lui. Nisipul insa l-a fascinat. Apoi valurile si uite-asa ne-am imprietenit cu marea, ca problema a fost cum sa plecam. L-am dus cu vorba ca mai sus este un bazin cu tobogane. Si-a fost. L-am dat o tura, apoi scoate-l de acolo. Noroc ca-i era foame.

Masa cu numarul trei, adica cina, a venit ca unsa dupa inca 3 km de mers inapoi. 

A venit si ora noua. A trecut repede ziua. Cand esti in vacanta timpul zboara.

Am uitat sa va spun, e 6 septembrie. Acum 3 ani ne-am casatorit. Ce faina zi. Si-am facut din perioada asta a anului un obicei de concediu. Cand esti casatorit nu prea mai tine faza cu cadourile, din punctul meu si cred al nostru de vedere. Ce as putea eu sa ii iau lui Filip mai bine decat si-ar putea lua el? Sau el mie? Cand vine vorba de cadouri mereu am in minte gandul asta: “Sa nu dau banii aiurea.” Si practic eu vreu sa sarbatorim, nu sa ne stresam cu lucrurile astea. Inainte sa ne casatorim deja eram pe modul: “Si acum ce sa-i mai iau?” 

Cadoul ni-l facem asa, prin vacanta asta si cele trecute si sper sa ne pastram obiceiul. 

Asa ca ne-am dus sa mancam un Chill Box. Asta e cam scump daca faci schimbul in lei. (Apropo de asta, am sa revin la idee mai jos.) Dar vorba aia odata e ziua noastra; anul asta. Si parca Iosua a simtit ca vrem si noi putina liniste, un moment de reculegere pentru cei 3 ani plini, mega frumosi si s-a culcat.

Cam asta a fost ziua noastra cu numarul doi. Cand ai un copil cu tine lucrurile trebuie simplificate. Daca in alti ani eram plecati pe nu stiu unde parte a Cretei, anul asta o lasam mai moale, desi avem cateva lucruri planificate pentru zilele urmatoare. Stati aproape.

Ziceam de bani. Cand am facut bagajele am zis sa nu ne aglomeram si mai luam una alta de aici. Mare greseala. De exemplu un colac de baie pentru Iosua e 10 euro asa lejer. Ceea ce acasa era undeva la 20 de lei unul dinala misto rau. 

Treceam azi pe langa o tanti si vindeau ceva baloane cu luminite. Iosua fascinat. Si zic in mintea mea, daca e 2 euro ii iau. Cand intreb pretul: 5 euro. Mi-o picat fata. Tanti trage de mine, hai ca-mi lasa la 4. Zic nu, e scump. Se uita asa mirata la mine si spune: “Scump 4 euro?” Si-i zic: “De unde vin eu…” Pai eu am luat pentru bradul de Craciun beculete mari, multe cu 10 lei, nu 5 becuri pe un cablu. 

Totusi un sfat pe care mi-l insusesc si eu, pentru un concediu linistit in anumite ocazii nu mai faceti schimbul in lei, raportati-va la bugetul pe care il aveti pregatit pentru vacanta. Ca da, in Romania cu 10-20 euro mancam 2 zile si aici abia iti iei o masa toti, dar aia e, pana la urma.

Si inca unul, ca ma simt darnica, luati de acasa tot ce puteti, macar de dati banii pe ceva sa nu fie pe ceva ce aveti deja acasa, gen un colac. 

In rest, toate bune si frumoase, caldura mare mon cher, noroc cu aeru conditionat.