Ieri in timp ce mancam toti la masa au trecut doua elicoptere ale armatei americane fix pe langa casa noastra, facand un zgomot destul de tare. Am iesit repede sa le filmez (vezi aici) si Iosua si el imediat dupa mine, punand intrebari despre elicoptere.

Dupa ce au trecut, am zis sa ma duc la calculator sa vad daca le gasesc pe harta (un fel de pasiune a mea, sa urmaresc avioane in special militare pe harti online), intr-adevar am gasit elicopterele pe harta (indicativ EASY20), le-am tot urmarit sa vad unde se duc si le-am pierdut urma undeva in Ungaria unde au disparut de pe harta.

In tot acest timp cat eu am urmarit elicopterele, Iosua era langa mine si punea non stop intrebari, zicea sa dau zoom, sa ii arat poze, etc. “Tata, hai sa vedem cat de aproape putem sa vedem pe harta” si tot felul de curiozitati.

La un moment dat zice Iosua de pe scaunul de langa mine (si-a adus scaun sa fie in dreapta mea :))) “Tata, tu cum poti sa stai atata cu ochii in calculator?” si ma uit la el si ochii lui deja erau obositi :)). I-am explicat ca na, asta imi e slujba si m-am obisnuit.

Apoi s-a pus si se uita la monitoarele mele si mi-a atras atentia ca sunt murdare. “Uite, din partea din care te uiti tu nu vezi ca is murdare, dar daca te uiti dintr-o parte are multe urme”. A ajuns baiatul meu sa imi atraga atentia despre lucruri pe care eu nu le mai bag in seama :)).

L-am lasat apoi singur la celalalt calculator, nu la biroul meu, sa se mai uite pe harta cu avioane militare. Dadea singur click pe acolo, zoom in, out, poze cu avioane si elicoptere, navigat singur pe harta, chestii de astea, timp in care de data asta Caleb era in dreapta lui si Iosua ii dadea lectii.

Copiii astia cresc asa repede si sunt sigur ca ne vor intrece in “desteptaciune”, se adapteaza asa rapid la lucruri noi si invata rapid, atat de rapid incat Iosua deja inainte de clasa 0 stie sa citeasca. Pe litere, incet dar stie, chiar si cuvinte in engleza.

They grow up so fast…. imi doresc sa mai las si eu lucrul meu si sa imi dedic mai mult timp baietilor, ca parca raman in urma uneori cu cate lucruri invata :)).