Primavara. Totul incepe sa revina la viata, pomii inverzesc, in aer un miros placut de primavara te imbata. Incepe sa fie tot mai placut afara. Nu mai iti vine sa stai in apartamentul de cativa metrii patrati. Te simti inchis. Ai sta toata ziua pe afara, privind lumea cum se trezeste din amorteala. Vezi in parc oamenii fericiti, copii zburda pe iarba proaspat tunsa. Totul este atata de placut. Oare chiar asa e?

Imi aduc aminte de o melodie care peste tot canta intr-o vreme… O fi soare da nu-l vad eu. Noi oamenii, mai ales romanii, ne-am obisnuit sa fim pesimisti. In orice situatie vedem ce se poate intampla mai rau. Dar nu trebuie sa fie asa. Daca aceasta doza de pesimism ar fi un perete, acest perete trebuie spart cat mai repede. Pentru ca daca la inceput nu esti destul de puternic, peretele ti se va parea tot mai greu de spart pe zi ce trece, tot mai gros.

Viata este atat de frumoasa… de ce sa fim pesimisti? Da, se mai intampla si lucruri rele, dar nu trebuie bagate in seama! Te ridici, mergi mai departe. Nu ar trebui sa ne macine ganduri pesimiste. Incearca sa iesi din cutia in care te aflii si sa te intrebi: chiar merita sa fiu pesimist? Incearca sa gandesti dinainte lucrurile, sa fi mereu cu un pas in fata. Si ai sa vezi ca nu merita sa fi pesimist!

Bucura-te de viata… fa-ti timp sa vezi un rasarit de soare, un apus… fa-ti timp sa mergi in parc, uita-te la cat de vesel si fara griji e un copil ce se joaca in parc… Fa o plimbare cu hidrobicicleta, uita-te jumatate de ora doar la cer. Iesi din tipar. Si astfel nu o sa mai vrei sa fi din nou pesimist in nicio situatie si instant vei lua barosul si vei sparge peretele de pesimism. Ridica-ti ochii catre cer. Acolo Cineva te va ajuta. Asta e tot ce pot eu sa iti cer. Curaj 🙂