Am scris aici si aici despre Mike.. cu tristete va spun ca astazi in jurul orei 9 Mike a facut inca 2 crize, la a doua criza facand stop cardio respirator.. Imi pare enorm de rau ca am pierdut un caine asa de fain..
Ii placea sa fie pozat:
Cand a mai crescut a vrut sa fie in ton cu moda si isi facea si selfie-uri:
A fost alaturi de mine cand eram in perioada naspa a vietii mele… si eram fan Pepsi Twist…
A fost alaturi de mine si cand ma chinuiam sa invat pentru bacalaureat:
Parca stia sa fie si el trist cand eram si eu…
Ma incuraja inainte sa plec la drum (fie cu bicicleta fie cu masina)
Si din cauza asta am zis sa il invat si eu sa mearga pe bicicleta…
Si pentru toate astea… am fost si eu alaturi de el atunci cand..
… s-a lovit la picior intr-un an
… ii placea sa il mangai cu picioru pe burta tot timpu… ar fi stat 10 minute pe spate daca faceam asta…
… cand intr-o iarna a tras o raceala zdravana si abia se mai misca..
… s-a batut cu cine stie ce caine si a venit acasa cu un picior beteag…
… in ultimile lui zile de viata… cand s-a inbolnavit de la cine stie ce sobolan otravit (dupa cum a zis medicu)…
Imi va lipsi sa ma astepte asa in fiecare dimineata si sa vada daca ii dau ceva bun de mancare..
As mai avea multe poze de pus… dar ma rezum la atata pentru ca pentru nimeni nu a insemnat Mike ceva asa cum a insemnat pentru mine… La revedere prietene…
M-ai facut sa ma emotionez si eu! Chiar ca a fost un caine inteligent…stia sa deschida poarta cu laba, dar asta l-a costat!!
De asta imi pare rau dupa el… ca era destept 🙂 cand veneam de la lucru tot timpu era in poarta si ma astepta