Am avut ideea asta de postare in drafts inca din 1 august.
Nu stiu cat de multi vor rezona cu postarea aceasta pentru ca nu toti au o credinta sau o religie. Insa… o sa incerc sa fiu scurt.
O problema pe care de obicei o au cei mai nou veniti intr-o credinta/religie este ca nu “stiu” sa se roage. Ba mai mult de atat, daca o sa fie cineva atent la rugaciunile de prin bisericile neoprotestante o sa auzi din cand in cand “Doamne, invata-ne sa ne rugam”.
Lucru pe care nu prea il inteleg. Adica eu privesc rugaciunea ca pe o conversatie cu un parinte de al meu. Nu iti vine natural sa vorbesti cu tatal sau mama ta?
La fel cred ca ar trebui sa fie si rugaciunea. O conversatie cu parintele tau. Sa iti spui of-ul tau, sa il lauzi pe parintele tau, sa ii multumesti pentru ce ti-a dat in ziua respectiva… si asa mai departe.
De aia nu inteleg de multe ori problema asta cu “nu stiu sa ma rog”.
Ah.. poate ai auzit pe altii care atunci cand se roaga in public zici ca recita o poezie, nu? Aici intervine o alta problema. Nu trebuie sa te rogi de ochii lumii. Trebuie ca sa fie strict cuvintele tale pe care le simti atunci. Nu trebuie sa impresionezi prin cuvinte pompoase. Daca nu intr-o zi simti doar sa iti ceri iertare pentru ceva ce ai facut, atat zici. Nu iti torni cenusa in cap in public, cu ghilimelele de rigoare, ca sa impresionezi pe cei din jur cu rugaciunea ta.
Deci ca sa ma rezum: trebuie sa vezi rugaciunea ca pe o conversatie cu un parinte, nu trebuie sa o vezi ca pe o “corvoada”.
E bine sa-L intrebam pe Domnul in fiecare privinta. Nu pe oameni. Si in nici un caz pe cei religiosi care vor spune ce ii invata religia sau mentorul lor religios. In Luca 11:1 i-a fost adresata aceasta cerere: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm… si Domnul Isus le-a vorbit ucenicilor si noua despre aceasta. El este Invatatorul si Sfetnic si Parinte.